Denumirile oficiale ale României
Denumirea oficială a Statului Român înființat în anul 1859 a variat de-a lungul timpului, în funcție de circumstanțele internaționale și regimurile politice care l-au condus.
Premise
[modificare | modificare sursă]Afirmarea naționalismului românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918 și adoptarea unei noi constituții în 1923. Deci în decursul a mai puțin de un secol (1848-1947) de la Revoluția de la 1848, teritoriile locuite de români au trecut de sub suzeranitatea imperiilor înconjurătoare sub jurisdicția unui stat național românesc, care la rândul său a fost condus de mai multe regimuri politice. Statul român a avut, în consecință, mai multe denumiri.
Denumiri (între 1859 și prezent)
[modificare | modificare sursă]1859 - 1862 (Principatele Unite Moldova și Țara Românească)
[modificare | modificare sursă]Prima denumire a noului stat ce urma să se formeze prin unirea celor două principate românești, a fost stabilită de Convenția încheiată între Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia pentru organizarea Principatelor, la Paris în 7/19 august 1858. Denumirea internațională a țării era „Principatele Unite Moldova și Valahia”, Valahia fiind transcrierea în limba română a exonimelor Valachie (fr.), Walachei (germ.), Валахия (rus.) și Wallachia (en). din Convenția de la Paris[1][2] care corespund în limbile străine cu endonimul Țara Românească.[3]
1862 - 1866 (Principatele Unite Române)
[modificare | modificare sursă]În 1862, Alexandru Ioan Cuza reușește să unească administrativ cele două principate, fiind stabilit un singur guvern și capitala la București. Denumirea se schimbă - relativ - prin inversarea în titulatură a ordinii denumirii principatelor și - pentru prima dată - prin afirmarea caracterului românesc al teritoriului: „Principatele Unite Române”.[1]
1866 - 1947 (România)
[modificare | modificare sursă]În această perioadă, denumirea oficială a statului român este „România”.[4][5][6][7]
Constituția din 1866 statutează prin Articolul 1 - până în 1947, ca denumire a statului „România”. Modificările care au vizat Articolul I înlocuiesc termenul de „Principatele Unite Române” cu „România” și certifică schimbarea formei de guvernământ, titulatura de Domn fiind înlocuită cu cea de Rege. România devine astfel din Principat, Regat.
Dictatura regală a lui Carol al II-lea înlătură constituția democrată, înlocuind-o cu un fundament juridic pentru un stat autoritar (a se vedea Constituția din 1938), însă nu schimbă denumirea formală a statului. Nici statul național-legionar, nici regimul autoritar al lui Antonescu, ce preiau Regatul României ciopârțit de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria, nu produc o schimbare, deși ambele mărginesc instituția monarhică la un rol decorativ. Odată cu 23 august 1944, Regele Mihai înlătură regimul Antonescu și restaurează parțial pe 30 septembrie 1944 Constituția din 1923.
1947 - 1953 (Republica Populară Română)
[modificare | modificare sursă]Guvernul Petru Groza îl silește pe Rege să abdice, proclamând la 30 decembrie 1947 „Republica Populară Română” (prescurtat RPR).[8]
1953 - 1964 (Republica Populară Romînă)
[modificare | modificare sursă]În urma Reformei ortografice din septembrie 1953[9], grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor român și România. Astfel, numele statului se schimbă în „Republica Populară Romînă”. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele român, românește, România și celelalte din aceeași familie lexicală.
1965 - 1989 (Republica Socialistă România)
[modificare | modificare sursă]La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în „Republica Socialistă România” (prescurtat RSR).[10]
Din 1989 (România)
[modificare | modificare sursă]Din 1989 până în prezent, numele statului este România.[11] Filmul Videogramme einer Revolution, al documentaristului Andrei Ujică, un montaj comentat de material filmat în zilele Revoluției din 1989, înfățișează discuții despre noua denumirea a statului. Fostul disident Dumitru Mazilu vorbește în fața unui agrup aprobator (printre persoane putând fi văzut și Ion Caramitru) spunând: e foarte important un lucru acum, să proclamăm încă din astă seara, că țara se numește „România” (...) să cerem fabricii de confecții să confecționeze în cel mult cinci zile noul steag al țării care să aibă tricolorul românesc clasic fără murdăria aia (...).[12]
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Convenția de la Paris
- Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris
- Constituția din 1866
- Constituția din 1923
- Constituția din 1948
- Constituția din 1952
- Constituția din 1965
- Constituția din 1991
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Metzeltin, Michael (). „Nume ale României: o istorie complexă” (PDF). În Institutul de Filologie Română „A. Philippide”. Identitatea culturală romanească în contextul integrării europene. Editura Alfa Iași. pp. 207–223. ISBN 973-8953-21-9. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Art. 1, Convenția de la Paris din 7/19 august 1858, accesat 2013.01.20
- ^ Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929. În limba română numele Цара Рꙋмѫнѣскъ („Țara Rumânească”) apare pentru prima oară în 1521 în scrisoarea lui Neacșu: cf. [1].
- ^ Art. 1, Constituțiunea din 30 Iuniu, anul 1866, România accesat 2013.01.19
- ^ Titlul I, Constituția României din 1923 Arhivat în , la Wayback Machine. accesat 2013.01.20
- ^ Titlul I, Constituțiunea din 24 februarie 1938[nefuncțională] accesat 2013.01.20
- ^ Art. 1, Decretul Regal nr. 1626 / 31.08.1944 accesat 2013.01.20
- ^ Art. 3, Lege pentru constituirea Statului Român în Republică Populară Română Nr. 363 din 30 Decemvrie, anul 1947 Arhivat în , la Wayback Machine. accesat 2013.01.19
- ^ Hotărîre pentru aprobarea noilor norme ortografice ale limbii romîne din 16 septembrie 1953 în Mic Dicționar Ortografic, Institutul de Lingvistică din București - Academia Republicii Populare Romîne, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Ediția a II-a, București, 1954, pp.3-4
- ^ Art. 1, Constituția Republicii Socialiste România din 21 august 1965 accesat 2013.01.19
- ^ Art. 1, Decret-lege privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale Nr. 2 din 27 decembrie 1989 Arhivat în , la Wayback Machine. accesat 2013.01.19
- ^ Videogramme einer Revolution, min. 55'41-56'13